vineri, 30 decembrie 2011

Samaritean (poezie)

Sufletu-mi pustiu te cheama,
Raze de soare sa-mi cobori
In inima ce azi e goala,
In sufletul plin de fiori.

Prietenii azi ma alunga,
Sunt vestejit ca si o frunza
Cad pe pamantul inghetat
Sub talpa de pantof calcat

Strivit de fratii mei de cruce
Indepartat ca un gunoi
Preotul chiar pe langa mine trece
Levitul improsca cu noroi

M-a jefuit de tot dusmanul,
Dar se aude un magar
Calare sta Samariteanul
E sansa unica, e har

Pe saua sa, sun pus alene
La han sunt dus pe nesimtite
Ca ranile sa mi le lege
Hangiul, Al meu Domn, Parinte!

Samariteanul a platit,
Si-a disparut in ceata deasa
Va revenii-napoi zorit
Ca sa Isi ia a Sa mireasa!

Leviti si preoti sunt destui,
Dar lasa drumurile pline
M-au ignorat, dar slava Lui
Caci El s-a indurat de mine.
                                               ''Samariteanul'' - Eutih 2011

Un comentariu:

  1. Miriam Szentgyorgyi4 iunie 2012 la 05:23

    Foarte frumoasa poezie! Dl sa te bncuvinteze, Eutih!!!>:d<

    RăspundețiȘtergere