I-am salutat respectuos, iar in timp ce imi consumam sucul rece de portocale, am ascultat discutia lor. Cand mi-a venit randul sa vorbesc, m-a ridicat in picioare si le-am spus ca o despartire va avea loc, ca am ales sa ma intorc Acasa, ca voi avea alte activitati...si s-a lasat tacerea.
I-am imbratisat pe fiecare pe rand, promitand ca ma voi ruga pentru fiecare in parte, am platit sucul si am iesit afara.
Mergand spre casa, de data aceasta pe jos, mi-au venit multe ganduri, am ales sa intru putin in parc, sa ma plimb pe aleile cu piatra cubica, sa vad bancile goale, altadata pline de tineri imbratisati. Am continuat sa merg spre casa, pe strada uda, rece si neprimitoare, erau totusi oameni, care, probabil cautau cadouri pentru urmatoarea zi.
La un moment dat am intalnit un vechi prieten, un tanar cu fata uscata, cu parul nearanjat, dar cu vocea blanda, calda, parca nu te mai saturai sa-l asculti, ne-am imbratisat, iar caldura lui, parca mi-a reconfirmat ca am ales bine.
Azi se implinesc 5 ani de la acel eveniment! Timpul s-a scurs asa de repede, iar in anul 2009, unul din cei trei prieteni, m-a invitat la botezul lui, nu pot sa exprim bucuria pe care am trait-o, stiind ca Dumnezeu raspundea rugaciunilor mele.
Un an mai tarziu, Andrei ma suna din Italia, ca urmeaza sa faca botezul in apa, iar anul trecut Samuel se boteza in biserica ''Agape'' din Atena. M-am bucurat enorm sa observ ca in mai putin de 5 ani, Dumnezeu a ascultat rugaciunile.
Se merita sa sarbatoresc azi, se merita sa fiestez! Nu?
