cu si despre criza...

Stand ca la coada la paine, asteptand niste acte, sezand in sala mare de asteptare, in fata noastra era un ditamai ecran, acolo fel de fel de interviuri cu si despre criza din Ucraina.
La o ora distanta, inca nu m-am dezmeticit din turbulentele provocate de mirosul de benzina inhalat in atelierul mecanic, si greu mi-am dat seama de felul crizei in care se afla mandra noastra tara vecina Ucraina. Unii mai au ca amintire cate un pachet de zahar ca amintire de la vremurile cand se putea aduce de peste granita una, alta.
Oare ce criza sa fie? Unii zic politica, si nu infirm, altii spirituala, nici p-asta nu o infirm, mai nou circula minunata veste, cum ca, criza ar fi de ordin social! Asta chiar o cred!
Asta-seara se termina si la noi saptamana de evanghelizare, o saptamana care a adus in randurile bisericii si pe cei cu multe primaveri in spate, care in restul anului se plang de greautatile deplasarii pana la lacasul de cult, de aceasta data insa, ei au fost primii! Si sa mai zicem ca nu se mai fac minuni si azi.
Problema e alta, am aflat ca nu sunt singurul care gandesc ca modalitatea asta de evanghelizare nu doar e doar demodata, ci si ineficienta.
Apoi nu mai vorbim de criza financiara:(, uneori cand ma uit in portofel, ma iau instant durerile de cap, alteori parca ma ustura ochii. dar ce mi se pare mai interesant e legislatia noastra in vigoare: unul dintre dosarele noastre vechi de pe vremea lu' Mircea cel Batran, ''Dosarul Transferurilor'', un dosar care a adunat peste 66 de termene si fara rezultat!!! Uneori cred ca sansele ca Elodia sa fie gasita sunt mai mari decat rezolvarea acestui dosar. Ce vreau sa subliniez aici e ca: statul pierde, mi-ar place sa cred ca in forma de guvernare numita monarhie, statul si-ar fi recuperat banii demult, si era in castig. Dosarul e pur intamplator, la fel se putea rezolva si cu Gigi, si cu Gruia Stoica si cu ceilalti...cu toti!
E criza, insa nu stiu de care! Nu incetez sa astept o alta forma de guvernare la noi in tarisoara asta, poate ar merge monarhia, poate ne-am misca mai bine sub teocratie!

Interviu: Marius Balanean - lider trupa "Metanoia''

Eutih:  - Salut, Marius. Care mai e viata ta?
Marius: - Am fost plecat in Grecia 2 luni si am lucrat acolo, acum sunt la Cluj si imi caut de munca aici.
Eutih: - Trupa Metanoia ce face?
Marius: - Vrem sa ne apucam de lucru la piese,sa le mai modificam unele, avem idei noi,o sa sune mai bine ca pe album, muzical vorbind.
Eutih:  -  Din cate am observat eu, toti mai multi artisti fac asta, care este explicatia?
Marius: - Pai cu trecerea timpului cresti muzical, iti vine inspiratia cu ceva mai bun,si atunci modifici. Plus ca noi nu prea eram incadrati intr-un gen de muzica anume,albumul e destul de divers.
Eutih: - Spuneai ca aveti un album divers.Eu am observat ca v-ati axat oarecum in mare parte pe muzica de lauda si inchinare, insufland publicului o stare de inchinare, v-ati propus asta de la inceput?
Marius: - Cred ca a fost si asta o idee la inceput, dar poate si din cauza ca am inceput ca si grup de lauda si inchinare am mers pe partea asta. Avem in plan sa compunem si piese cum mesaj pentru cei din lume. Curand, am cantat  la cafeneaua Rejoice, e o cafenea crestina din Cluj, a fost chiar fain si ne-am gasit tobosar in sfarsit.
Eutih: - Cum a fost publicul?
Marius: - A fost ok, nu a fost asa multa lume, au venit pe rand, dar le-au placut. Am cantat si piese de pe album si cateva cover-uri in engleza.
Eutih: - Prinde bine muzica in engleza?
Marius: - Da, deoarece foarte multi tineri asculta trupe de muzica crestina din America.
Eutih: - Cine compune piesele?
Marius: - Eu si Dany Maier, lucram la multe piese impreuna.
Eutih: - Aveti cateva luni bune de la debut, cum a prins albumul asta?
Marius: - Eu cred ca a prins destul de bine, sunt cateva piese care au prins bine la public, iar doua din ele le-am introdus si in repertoriul bisericii unde suntem implicati.
Eutih: - Asta inseamna ca, trebuie sa va ganditi la un album nou, nu?
Marius: - Probabil, dar cred ca o sa scoatem doar un single sau poate 3 piese,inca mai sunt multe locuri in care poate fi promovat albumul actual, vrem sa facem treaba cat mai buna si cu piesele noi.
Eutih: - Eu intrebam in ideea ca, multe trupe si/sau multi artisti, scot un album si apor dispar in ceata, de ce crezi ca se intampla asta?
Marius: - Motivul ar fi ca, in Romania nu se cumpara muzica si atunci multi realizeaza ca nu merita sa investesti bani intr-un album care nu o sa se vanda. Este un lucru trist dar adevarat. Multe trupe nu isi permit sa se sustina financiar,este greu dar mergem inainte prin credinta.
Eutih: - Multumesc, Marius!
Marius: - Si eu, multumesc!

Pe pagina de Facebook, a artistului se gaseste o piesa noua, intitulata:''Un cantec nou''.

5 ani

Era inceput de primavara, luna martie anunta clar ca se termina, iar eu ma pregateam sa fac un legamant, care are sa ma urmareasca mereu.
Cu exact 5 ani in urma, pe data de 25 martie in anul 2007, intr-o apa rece, imbracat in alb, am spus: Da!
Cu o seara inainte, din fata amvonului, am povestit viata mea, si momentul deciziei mele de a intra pe calea care duce sus.
Multumesc lui Dumnezeu pentru acesti 5 ani, au fost extraordinari, pasii au urcat e culmi inalte, am experimentat caderi spectaculoase, infrangeri, dezamagiri, tradari, agatandu-ma de iluzii care au pierit odata cu infatisarea lor.

Sufletul brazdat de rani, a fost ridicat iar si iar, speranta triumfand intotdeauna.
Au fost 5 ani de contraste, de la luminite de la capatul tunelului, la soare din abundenta, de la prapastii adanci, la podisuri netede cu flori multicolore, ploi torentiale dar care au adus si curcubeu cat si toriditate.
Imi aduc aminte de florile pe care le-am primit atunci, de taleta de ciocolata Heidi (multumesc Dorina Cuibus si Mihaela Pop), flori pe care le-am sadit pe calea mea, toate incoltind si aducand speranta. Recunosc ca am mancat acea ciocolata(expira de-atunci, oricum), dar amintirea ei mi-a ramas vie, iar persoanele de la care am primit-o la fel.
Multumesc atat de mult celor care au fost langa mine atunci care sunt si azi tot aici, celor pe care i-am descoperit mai tarziu pe aceasta cale.
Au trecut 5 ani, si nu stiu daca vor mai fi zile, sau ani, dar ceea ce imi doresc e sa raman pe cale.
Multumesc tuturor, pana una alta, merge bine un gratar romanesc nu?
Numa' bine!

Sarbatoare...

Era ora 18, autobuzul a oprit in statie in fata restaurantului, cu biletul in mana m-am coborat in strada rece, intrand parca voios in restaurantul cald, mirosand a mancare pur romaneasca. Trei prieteni ma asteptau la una din mese, parca voiosi, ca vom pune la cale ce vom face de ziua indragostitilor.
I-am salutat respectuos, iar in timp ce imi consumam sucul rece de portocale, am ascultat discutia lor. Cand mi-a venit randul sa vorbesc, m-a ridicat in picioare si le-am spus ca o despartire va avea loc, ca am ales sa ma intorc Acasa, ca voi avea alte activitati...si s-a lasat tacerea.
I-am imbratisat pe fiecare pe rand, promitand ca ma voi ruga pentru fiecare in parte, am platit sucul si am iesit afara.
Mergand spre casa, de data aceasta pe jos, mi-au venit multe ganduri, am ales sa intru putin in parc, sa ma plimb pe aleile cu piatra cubica, sa vad bancile goale, altadata pline de tineri imbratisati. Am continuat sa merg spre casa, pe strada uda, rece si neprimitoare, erau totusi oameni, care, probabil cautau cadouri pentru urmatoarea zi.
La un moment dat am intalnit un vechi prieten, un tanar cu fata uscata, cu parul nearanjat, dar cu vocea blanda, calda, parca nu te mai saturai sa-l asculti, ne-am imbratisat, iar caldura lui, parca mi-a reconfirmat ca am ales bine.
Azi se implinesc 5 ani de la acel eveniment! Timpul s-a scurs asa de repede, iar in anul 2009, unul din cei trei prieteni, m-a invitat la botezul lui, nu pot sa exprim bucuria pe care am trait-o, stiind ca Dumnezeu raspundea rugaciunilor mele.
Un an mai tarziu, Andrei ma suna din Italia, ca urmeaza sa faca botezul in apa, iar anul trecut Samuel se boteza in biserica ''Agape'' din Atena. M-am bucurat enorm sa observ ca in mai putin de 5 ani, Dumnezeu a ascultat rugaciunile.
Se merita sa sarbatoresc azi, se merita sa fiestez! Nu?

Despre implinire...

Implinire? Pentru unii ''Implinire'', este un cuvant interzis! Mi-am dat seama zilele trecute, cand am stat de vorba cu un coleg de munca. Exista oare implinire?
Permite-mi sa te intreb, ce iti aduce implinire? Sau mai crezi in implinire?
Termina tanarul de azi liceul, si nu este implinit, face facultatea, dar nu gaseste implinirea in diploma de inginerie...
Fetele viseaza sa ajunga mirese, de mici, nu mai vorbesc despre perioada adolescentei, eram in vacanta in Romania, si am trecut pe langa un magazin cu rochii de mireasa, in fata vitrinelor se aflau doua fetite de vreo 12 ani, si se intelegeau intre ele pe care o sa o aleaga.
Baietii povestesc despre masini, cai putere, motoare!
Barbatii despre ultimele cuceriri, femeile despre ultimele retete de bucatarie!
Primul pas spre implinire e sa ai un vis realist! Nu visa comparativ! Elimina-ti visele sa fi Messi, sau Steven Seagal, Elimina visul sa fi Shakira sau Angelina Jolie! Nu visa nerealist! Nu visa averile altora! Nu visa niciodata sa ai un Mercedes care dezvolta 500 de cai putere, pentru ca iti trebuie peco personal! Intinde-te cat ajunge plapuma, altfel risti sa ramai cu picioarele goale, si pe urma vine raceala si medicamentele sunt scumpe, acum cu reforma in sanatate!
Al doilea pas e sa iti placa visul! Este ciudat sa visezi sa ajungi pilot de avion, si tie sa nu-ti placa inaltimea, e ciudat sa te visezi sofer si tie sa nu-ti placa masinile (aviz Eutih), este absurd sa visezi sa ajungi asistenta medicala, dar tie ti se face rau cand vezi sange! Deci, trebuie sa iti placa visul!
Pasul 3, este: Implinirea nu vine fara efort! Visezi sa ai o familie fericita, dar tu te casatoresti cu oricine! Fa efort si caut-o pe cea potrivita! Visezi sa ai afacerea ta, dar tu nu muncesti sa dispui de banii necesari! Pune mana si aduna, infraneaza-te de la hainele de 200 de euro, care stau in sifonier degeaba, ia-ti haine mai ieftine, pe care sa le porti!
Pasul 4. Implinirea nu provoaca multumire, ci invers! Fata de care iti place, vine la biserica cu masina, tu mergi pe jos, sotul nu se barbiereste in fiecare zi, ciorba este nesarata, perna este prea mare, nimic nu-i bine! Corul nu canta bine, predica nu era pentru mine, amvonul este prea mare! Avem nemultumiri, iar ca implinirea sa iti faca viata frumoasa, trebuie sa treci la multumire! Cam greu..nu?
Pasul 5! Gaseste placere si frumusete in preocuparile tale (Ecles 12:1, Amos 5:22, Psalmii 92:1, Ecles 5:18,  1 Cor 7:35) Munca ta sa-ti fie placuta, casa in care stai sa-ti placa, tara in care Dumnezeu te-a asezat, sa-ti fie placuta, (oriunde mergi ia inima cu tine, o viata traita in doua areale geografice diferite, este obositoare, solicitanta, este greu sa traiesti cu trupul intrun loc, si inima in altul - Peter Lascau) Gaseste placere in ceea ce faci, in familia pe care o ai, in masina pe care o conduci, intelege ca esti un om binecuvantat! Altii nu au casa, masa, nici masina, dar nici paine!
Ce zici nu ar fi viata mai frumoasa, daca am fi impliniti?  (Eutih Hurezan - Implinire?)

Copaci, pomi...

In lucrarea de creatie, in ziua a treia, Dumnezeu s-a gandit la ceea ce vom manca, si a creat pomi, a creat copaci, a creat iarba.
Desigur ca in Biblie, oamenii sunt deseori asemanati cu pomi, asa se face ca azi am ales sa scriu despre aceste elemente.
Am ramas impresionat despre asemanarea dintre noi si pomii, ne oprim la psalmul 1, omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe scaunul celor batjocoritori (proverbe 9:12), nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori, omul care isi gaseste placerea in legea Domnului, mai mult de atat cugeta zi si noapte la legea Lui, este asemanat cu un pom plantat langa un izvor de apa, care rodeste la timpul potrivit, si frunzele nu i se vestejesc!
In Ieremia 17, omul care se increde in Domnul este asemanat cu un pom verde tot timpul, care isi intinde radacinile spre rau, iar cea mai importanta calitate ''nu inceteaza sa aduca rod' '(8)
Un pom trebuie sa detina radacini adanci, prin care sa hraneasca pomul, o tulpina strasnica si groasa, care sa tina pomul drept, este nevoie de crengi, crengi bine hranite, care sa formeze o coroana rotunda, o coroana frumoasa, bine intretinuta, un pom are nevoie de frunze, funze care sa ascunda roada de abundenta razelor solare, iar cel mai important, un pom trebuie sa rodeasca, iar roada sa ramana (Ioan 15:16) pana la coacere (Luca 8:14)
Este foarte importat sa fim roditori, altfel riscam sa fim taiati, tulpina, crengile noastre sa ajunga in foc (Matei 7:19)
Este nevoie de pomi trainici, de pomi roditori, pentru ca prin roada noastra suntem cunoscuti!(Matei 7:16, 20) Tu rodesti? Ce fel de roada ai?

Au revoir, 2011!

Privind in urma, nu pot sa spun ca anul acesta a fost unul rau, dar nici unul bun, a fost doar complex! L-am inceput in Malaga, il sfarsesc in Girona (deci, incet, incet ma repatriez).

A fost un an binecuvantat, un an prin vai adanci, stanci ascutite, ape involburate, dar si munti inalti inverziti,  podisuri netede si ape line.

Clipele insorite, pline de caldura innabusitoate, verdeata si umiditate din plin si zile ploioase, nori plumburii si frig naprasnic.

Mii de euro dar si 10 centi in portmoneu.

Cantece pline de bucurie si veselie, dar si cantece de jale.

Prieteni si oameni pierduti, dar si prieteni noi, prieteni regasiti.

Uitari si dezamagiri, vorbe taioase, dar si imbratisari.

Oameni departe si totusi aproape, prieteni aproape si totusi departe.

Zambete senine dar si incruntari temporare.

Vorbe de incurajare, dar si vanzari pentru mici interese.

An roditor si sarac.

Anul acesta a avut de toate, a fost un an la extreme, intre binecuvantari multimple si lovituri neasteptate

Un an frumos si totusi urat, dar peste toate, mana Domnului a fost peste mine!

Ramane in istorie un an care a trecut pe nesimtite, dar in care Dumnezeu si-a aratat maretia si slava!

Vine un an nou, cu noi provocari, cu adanc necunoscut, dar pornirea in acest necunoscut vreau sa o fac cu Dumnezeu, cu El sa fac primul pas, si chiar daca nu voi ajunge sfarsitul lui, imi doresc sa termin calatoria in mana Lui.

Nu obisnuiesc sa fac promisiuni la inceput de an, dar inalt obiective, cateva dintre ele, le gasiti mai jos:

Imi propun sa incep acest an cu Dumnezeu.

Imi propun sa zambesc

Imi propun sa fiu un indicator...spre cer!

Imi propun sa fac promisiuni pe care sa le implinesc.

Imi propun sa nu creez situatii in care sa rostesc:''Iarta-ma''.

Imi propun sa fiu o binecuvantare pentru prietenii mei, pentru colegii mei si pentru societatea in care traiesc.

Imi porpun sa fiu original.

Imi propun sa merg inainte, chiar daca oamenii ma vor descuraja sau vor arunca vorbe urate.

Imi propun sa citesc Biblia + 52 de carti.

Imi popun sa duc pana la final legamintele mele, chiar si in cele mai improprii conditii

Imi raman sa raman in Iubirea Ta, stiu ca, cu Tine pot sa urc pe cele mai ascutite stanci si sa strabat cele mai involburate ape.

Imi propun sa accept provocarile benefice si sa le fac fata.

Imi propun sa raman activ pe blog, iar postarile sa fie de calitate si actuale.

Imi propun sa imi ajut prietenii, sa ii incurajez sa treaca cu bine peste problemele care vin.

Imi propun sa fiu al Tau...pe veci!

Multumesc! Bun venit 2012! Eutih